Copilaria
Si imi e dor, atit de dor de acele momente. Acele momente in care stateam la poarta pina noaptea tirziu. Iar ziua, ei bine ziua stateam in nisip si ne intreceam la facut diferite figuri. Erau momente in care singura mea grija era: sa gasesc locul perfect,cind ne jucam dea vati ascunselea, sa fiu ultimul gasit, sa fac cea mai frumoasa figura de nisip, sau cum sa fac ca mine sa ma duc la magazin sa imi cumpar “Yupe” (un praf colorat,cu diferite gusturi si culori, ce se dizolva in apa, il adoram pur si simplu). Cum sa gasesc cea mai buna bucata de lemn din care sa imi fac cea mai puternica si mai frumoasa prastie, cum sa o ajut pe mama(pe atunci eram cel mai bucuros cind eram pus la lucru). Cind ne adunam 10-20 de persone, Vara in fata portii mele, pe la apus. Ca sa ne jucam cit mai multe si cit mai diferite jocuri. Iar iarna, tot aceeasi, pe ulita noastra mica, ne dadeam cu saniile intr-un trenut cit jumate de strada, si ca sa vezi, mereu eu eram locomotiva. Erau vremuri in care ...