Copilaria
Si imi e
dor, atit de dor de acele momente. Acele momente in care stateam la poarta pina
noaptea tirziu. Iar ziua, ei bine ziua stateam in nisip si ne intreceam la facut
diferite figuri.
Erau momente in care singura mea grija era: sa gasesc locul perfect,cind ne jucam dea vati ascunselea, sa fiu ultimul gasit, sa fac cea mai frumoasa figura de nisip, sau cum sa fac ca mine sa ma duc la magazin sa imi cumpar “Yupe” (un praf colorat,cu diferite gusturi si culori, ce se dizolva in apa, il adoram pur si simplu). Cum sa gasesc cea mai buna bucata de lemn din care sa imi fac cea mai puternica si mai frumoasa prastie, cum sa o ajut pe mama(pe atunci eram cel mai bucuros cind eram pus la lucru). Cind ne adunam 10-20 de persone, Vara in fata portii mele, pe la apus. Ca sa ne jucam cit mai multe si cit mai diferite jocuri. Iar iarna, tot aceeasi, pe ulita noastra mica, ne dadeam cu saniile intr-un trenut cit jumate de strada, si ca sa vezi, mereu eu eram locomotiva.
Erau vremuri in care plingeam doar atunci cind ma loveam, sau atunci cind cineva imi lua jucaria, sau cind mama ma chema la culcare in timp ce restu ramineau si se jucau.
Imi este dor de ei, de cei cu care ne jucam. Eram cei mai buni in toate, deoarece eram ca fratii, eram o familie mare! Singura diferenta era ca eram in tabere diferite cind ne jucam.
Acuma insa? Acuma insa este greu,teme,griji, probleme, dragoste, ginduri care si mai de care… Insa printre toate acestea imi fac timp sa imi aduc aminte de acele momente… Si as da orice, sa mai fiu odata copil!
Acuma insa, cei cu care eram prieteni buni, nu iam vazut de citiva ani buni, cu totii am crescut,ne-am schimbat, unii au deja familii, altii sunt singuri… Insa cert este ca, fiecaruia ii este dor de acele momente!
Si iti este dor, dar deschizi ochii, si realizezi ca este deja ora 00:20,si ca nu ai invatat pe mine la ore, si simti cum tacmai mine o sa te intrebe pe tine. Dar incerci sa uiti, deoarece te pui in pat in 5 min, inchizi ochii, visind in continuare la acele momente, in care erai cel mai fericit: Copilaria!
Erau momente in care singura mea grija era: sa gasesc locul perfect,cind ne jucam dea vati ascunselea, sa fiu ultimul gasit, sa fac cea mai frumoasa figura de nisip, sau cum sa fac ca mine sa ma duc la magazin sa imi cumpar “Yupe” (un praf colorat,cu diferite gusturi si culori, ce se dizolva in apa, il adoram pur si simplu). Cum sa gasesc cea mai buna bucata de lemn din care sa imi fac cea mai puternica si mai frumoasa prastie, cum sa o ajut pe mama(pe atunci eram cel mai bucuros cind eram pus la lucru). Cind ne adunam 10-20 de persone, Vara in fata portii mele, pe la apus. Ca sa ne jucam cit mai multe si cit mai diferite jocuri. Iar iarna, tot aceeasi, pe ulita noastra mica, ne dadeam cu saniile intr-un trenut cit jumate de strada, si ca sa vezi, mereu eu eram locomotiva.
Erau vremuri in care plingeam doar atunci cind ma loveam, sau atunci cind cineva imi lua jucaria, sau cind mama ma chema la culcare in timp ce restu ramineau si se jucau.
Imi este dor de ei, de cei cu care ne jucam. Eram cei mai buni in toate, deoarece eram ca fratii, eram o familie mare! Singura diferenta era ca eram in tabere diferite cind ne jucam.
Acuma insa? Acuma insa este greu,teme,griji, probleme, dragoste, ginduri care si mai de care… Insa printre toate acestea imi fac timp sa imi aduc aminte de acele momente… Si as da orice, sa mai fiu odata copil!
Acuma insa, cei cu care eram prieteni buni, nu iam vazut de citiva ani buni, cu totii am crescut,ne-am schimbat, unii au deja familii, altii sunt singuri… Insa cert este ca, fiecaruia ii este dor de acele momente!
Si iti este dor, dar deschizi ochii, si realizezi ca este deja ora 00:20,si ca nu ai invatat pe mine la ore, si simti cum tacmai mine o sa te intrebe pe tine. Dar incerci sa uiti, deoarece te pui in pat in 5 min, inchizi ochii, visind in continuare la acele momente, in care erai cel mai fericit: Copilaria!
NistreanuAndrei©
Comentarii
Trimiteți un comentariu