Simţiri

  Şi e zi de iarna. Aceeaşi soare amăgitor, aceleaşi mîini reci, chiar dacă sunt în mănuşi. Acelaşi corp cald, un corp care este simţit mai mult ca un trup, şi acea inima rece...
Vezi pe drum copacii goi, şi simţi că ceva nu îţi ajunge... Îţi simţi inima bătînd, sîngele cum curge prin vene, însă totul se întîmplă atît de încet, de parcă ar urma muzica ce răsună în căşti..
Simţi că vrei ceva, simţi că ai vrea să pleci undeva, dar ceva nu te lasă. Poate este acea căldură care ştii că îţi poate încălzi acea inimă rece, din acel trup cald...
   Te afli la intersecţie, semaforul este roşu... Stai în bătaia vîntului, soarele apune, iar tu aştepţi să ningă. Să ningă atît de tare, încît să se blocheze toate drumurile ca să nu regreţi că ai fost sau nu, acolo unde inima vrea să fie acum.
 Închizi ochii, lumina de la felinar, par din tot adinsul îţi bate cu putere  în ochi, chiar dacă îi ţii închişi. Dar tu nu îi deschizi, deoarece aştepţi ca cineva să îţi pună mîinile la ochi şi să te întrebe „ cine-i? ” , ca mai apoi  să te îmbrăţişeze... Deschizi ochii înţelegînd că nimic din toate astea nu se vor întîmpla...
   Te laşi bătut de vînt, felinarul îţi luminează ochii abia deschişi, eşti conştient că zăpada nu va veni prea curînd. La semafor se aprinde verdele. Iar tu te porneşti în direcţia opusă vîntului, cu aceeaşi muzică răsunînd în căşti...


NistreanuAndrei©

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Retrospectiva 2013-2014

Acest text nu îmi aparține,dar citindul am înțeles că trebuie să îl împart cu voi! Este Cu înțeles enorm!

DIFERENȚE...