Bine!?!?
.jpg)
Și este cum este. Sau era cum era. Eram singur, fără griji, fără bătai de cap. Cu o inimă de piatră, care pulsa doar pentru a te ține în viață. Visai doar la măreția propriei personalități, te transformasei într-un mosntru. Un devorator a tot ce era frumos. Deoarece pe unde trecei, plecai rapid fără nici o remușcare, lăsînd în urma ta doar haos. Nepăsîndu-ți de nimeni și de nimic. Dar... La un moment dat, se întîmplă. Așa pe neprins de veste, fără dorința! Piatra se înmoaie, și începe a prinde viață, pulsînd tare, foarte tare! Dar pulsînd către nicăieri! Este acel dor, este ace apersoană, acel ceva, care strigă tare, în ureche. Dar totuși inima tace și pulsează. Creierul o ia razna. Tace și el. Stă pe loc. Te lasă pe tine, inimă, să faci ce vrei. Dar tu știi că riscul este prea mare, și doar pulsezi nefăcînd nimic. Nu vrei să te faci din nou de piatră. Este praf, în inimă și în cap. Este praf și pe drum, s-ar putea combina perfect. Norocul meu, dacă o să plouă, să se a...