O viață

O viață, o viață de om care se scurge, ca nisipul, care trece ca vîntul. Începe ca o adiere, apoi se transformă în vînt, apoi în furtună, apoi ca și cum nimic nu a fost se transformă iarăși într-o adiere.
Nu știi cînd începe adierea, dar este frumos, simțindu-te liniștit, văzînd viața în multe culori, un curcubeu de fericire. Și fără să îți dai seama vîntul se întețește, are un ritm tot mai agresiv, și mai agresiv. Iar încetul cu încetul se transformă în furtună. Poți spune că la începutul vieții este liniștea dinaintea furtunii.
Odată cu venirea furtunii, lumea se decolorează, culorile curcubeului par tot mai șterse, iar lumea înconjurătoare tot mai rea, mai nebună, mai zbuciumată. Și parcă nimic nu o mai oprește.  Alergi. Alergi tu  și tot restul lumii din cale acestei furtuni. Dar degeaba, ea nu trece fără să lase urme, în suflete și pe chipul nostru. Și cînd crezi că ai scăpat, tocmai te trezești în mijlocul ei, în inima furtunii dezlănțuită parcă, să ne ruineze. Și atunci,scapă cel mai puternic. Iar mai puternic este cel care poate vedea răsăritul atunci cînd furtuna se potolește.  Iar cel mai slab,cedează. Crezînd că scăpare nu mai este...
Cînd te naști, viața este o adiere, o adiere de vînt. Crescînd încetul cu încetul vîntul se intensifică. Ca ajungînd la maturitate, totul să se tranforme într-o furtună. În furtuna vieții. Unii, nu pot trece de cele mai grele clipe ale vieții și cedează. Alții însă, trec prin toată vîltorile vieții, trec prin toate greutățile ei. Ca să simtă la bătrînețe iarăși aceiași adiere de vînt. Cînt totul se liniștește, urmînd calmul de după furtună!
Dar sunt și oameni din ăia care simt adierea vîntului doar la început. Iar cînd se văd mari, se afundă în învălmășeala furtunii și rămîn acolo pînă la sfîrșitul vieții.

Oamenii cei mai fericiți, sunt ăia care la sfîrșitul vieții, se simt ca la începutul ei!






Comentarii

  1. Caisa27 mai 2015 la 18:38

    mda...

    RăspundețiȘtergere
  2. Caisa27 mai 2015 la 18:38

    Asa frumos scris...Stii Andrei,consider ca trebue sa traesti linga societate nu numai de cit sa faci parte din ea , sa traiesti linistit,frumos...Stiind cine esti si ce poti-astfel eviti furtuna,transformind viata in mii de clipe de savurare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. AndreiNistreanu2 septembrie 2015 la 06:25

      Mulțumesc!
      Furtuna este mereu privită cu ochi răi, dar uneori, poate fi cel mai potrivit lucru, trebuie doar să știi cînd și cum să o privești!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Retrospectiva 2013-2014

Imagine
Şi uite că a venit vremea cînd simt şi eu sărbătorile de iarna! Anume astăzi încep pentru mine sărbătorile,astăzi îmi adun toate gîndurile,tot ce am făcut în vechiul an, ca să ştiu cum să păşesc în noul. Anul trecut l-am început în forţă! Eram fericit, şi cam aşa a fost tot anul. Fericirea era la fiecare colţ. Însă pe lîngă atîta fericire erau şi tare mult ispite, cărora nu prea le-am prea putut face faţă. Chiar dacă am supravieţuit, oricum greşelile rămîn pe loc, iar noi mergem mai departe! În 2013, am iubit,am plîns, am fost iubit, am greşit, am rîs în hohote, am sărbătorit şi am trăit fiecare clipa la maxim! Am cunoscut multă lume buna! Am început o nouă viaţă cu noi oameni, dar cu şi mai muţi oameni vechi. Dacă cu unii m-am cunoscut, de alţii m-am depărtat. Chiar dacă unele momente au durut,ştiu bine ca foarte multe momente din 2013 m-au marcat pe viaţă! Nu regret nimic din ce am făcut, poate unele lucruri un pic, dar încerc să trec peste ele. Şi să mă gîndesc la noile opor...
Citiți mai multe

Acest text nu îmi aparține,dar citindul am înțeles că trebuie să îl împart cu voi! Este Cu înțeles enorm!

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata… Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine: - Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele! Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inim...
Citiți mai multe

DIFERENȚE...

Imagine
Mirosul florilor de tei, acoperite de stropii ploii de vară îmi răsfață mirosul. Iar cafeaua ce se prelinge din ceașca albă cu imprimeuri albastre îi răsfață papilele gustative. În jur, nu se aude nimic, nici muzică, nici forfota mașinilor sau cea a oamenilor. Doar vântul care îmi zburlește un pic părul, stropii de ploaie care cad rapizi spre pământ, și ici colea o pasăre.  O pasăre care ne reamintește că suntem vii, că viața are și frumuseți. Și că ceea ce vedem noi nu este totul. Totul se sfârșește în imaginația altora, și renaște în a noastră. Deschide-ți inima și închide ochii, privește dincolo de orizont, dincolo de limita cerului. Tinde spre imposibil și caută frumosul din jurul tău. Care mereu este diferit și are o altă formă decât ceea ce te-ai obișnuit să vezi zilnic. Fii și tu diferit. Deoarece diferența o face Diferența ! Iar atunci când o să înțelegem asta acel ciripit de păsărele, acel strop de ploaie căzut peste pământ și mirosul florilor de te...
Citiți mai multe