Lumea,dragostea,eu...
Motto:
Iubirea este o usa ce duce spre infinit...
Nisipul din clepsidră pare să se scurga în sus. Lumea pare a fi un apogeu al perfecțiunii. Îngerii devin demoni i-ar demonii îngeri. Mă uit în dreapta, văd haosul, mă uit in sînga, văd perfecțiunea. În fața mea văd un înger cu aripile frînte ajutat de un demon. Albul incepe să cuprindă lumea, ajutat de negru. Formând, parcă, o lume perfectă, din alb si negru. iar eu ma simt de parcă aș fi imperfectul în mijlocul luminii perfecte. Mă simt de parcă,aș fi din urma de propriul vis. Care pare a fi un coșmar,dar totuși este cel mai frumos vis.
Simt cum dragostea și ura mă cuprind, nu stiu incotr-o sa o apuc, unde sa merg și în cine să ma încred. Văd cum dragostea și ura sunt în armonie pe pamint. Și nu pot să înțeleg cum este posibil acest lucru. Cum este posibil să iubești și să urăști în același timp și pe aceeasi persoană? Cum poți iubi fară să urăști? Cum poți urâ fără să iubești? Însa cum poți iubi și urî aceeași persoană? Acele sentimente combinate mă fac să-mi pun mii și mii de întrebari.
Atunci realizez că ceea ce vedeam erau de fapt în capul meu. Știu că albul și negrul nu se vor putea defini vreodată,dar totuși ambele sunt perfecte. Știu ca îngerii și diavolii nu se vor putea ajuta și nu vor putea trăi niciodată în armonie. Însa combinați, formează adevărata natura a oamenilor cu bune si rele, calitați și metehne,cu ispitele de zi cu zi. Astfel pe ea o iubesc, dar totuși o urăsc, iar asta ma face să o iubesc mai mult!
Și incep să înțeleg că EA este perfecțiunea, i-ar eu sunt haosl, EA îngerul, iar eu demonul, EA o jumatate și EU cealaltă. Astfel perfecțiunea și haosul nu pot exista singure. Însa unite formează lumea!
Iubirea este o usa ce duce spre infinit...
Nisipul din clepsidră pare să se scurga în sus. Lumea pare a fi un apogeu al perfecțiunii. Îngerii devin demoni i-ar demonii îngeri. Mă uit în dreapta, văd haosul, mă uit in sînga, văd perfecțiunea. În fața mea văd un înger cu aripile frînte ajutat de un demon. Albul incepe să cuprindă lumea, ajutat de negru. Formând, parcă, o lume perfectă, din alb si negru. iar eu ma simt de parcă aș fi imperfectul în mijlocul luminii perfecte. Mă simt de parcă,aș fi din urma de propriul vis. Care pare a fi un coșmar,dar totuși este cel mai frumos vis.
Simt cum dragostea și ura mă cuprind, nu stiu incotr-o sa o apuc, unde sa merg și în cine să ma încred. Văd cum dragostea și ura sunt în armonie pe pamint. Și nu pot să înțeleg cum este posibil acest lucru. Cum este posibil să iubești și să urăști în același timp și pe aceeasi persoană? Cum poți iubi fară să urăști? Cum poți urâ fără să iubești? Însa cum poți iubi și urî aceeași persoană? Acele sentimente combinate mă fac să-mi pun mii și mii de întrebari.
Atunci realizez că ceea ce vedeam erau de fapt în capul meu. Știu că albul și negrul nu se vor putea defini vreodată,dar totuși ambele sunt perfecte. Știu ca îngerii și diavolii nu se vor putea ajuta și nu vor putea trăi niciodată în armonie. Însa combinați, formează adevărata natura a oamenilor cu bune si rele, calitați și metehne,cu ispitele de zi cu zi. Astfel pe ea o iubesc, dar totuși o urăsc, iar asta ma face să o iubesc mai mult!
Și incep să înțeleg că EA este perfecțiunea, i-ar eu sunt haosl, EA îngerul, iar eu demonul, EA o jumatate și EU cealaltă. Astfel perfecțiunea și haosul nu pot exista singure. Însa unite formează lumea!
NistreanuAndrei©
Comentarii
Trimiteți un comentariu