Ma simt spart in mii de bucati...
Motto:
Ador sa zbor la fel ca pasarea Pheonix, deoarece
mereu mi-a placut sa fiu liber, chiar si atunci cind am fost doborit!
Ma simt spart in mii de bucati, simt cum inima mi
se fringe, cum sufletul se zbate in mine...
Vreau sa merg pe un drum, insa nu il pot gasi. Am in fata mea mii,insa niciodata pina acuma nu l-am putut alege pe cel corect, iar acuma, la aceasta rascruce nu stiu incotro sa merg?! La dreapta sau la stinga? Nu stiu unde este haosul si unde este perfectiunea, daca albul si negrul mai sunt culorile perfecte? Daca demonii si ingerii se mai iubesc atit sau se urasc de mult... Da, stiu ca iubirea este interzisa intre ei, insa niciodata nu poti sa stii care sunt roadele iubirii, poate iubirea dintre ei v-a colora pamintul, si ii v-a face pe demoni si ingeri frati? Sau v-a distruge totul in calea sa? Nici macar ei nu stiu raspunsul la ceasta intrebare, daramite eu...
Eu ma simt un demon printre oameni, prin ceea ce fac si prin ceea ce gindesc... Prin faptele mele bune si rele, mereu seman durere. As vrea sa ma ascund si sa nu mai simt nimic pt nimeni, deoarece astfel nu voi mai putea face nimic, si nu voi mai putea produce emotii altora, fie ca sunt ele pozitive sau negative, deoarece intr-o zi ele se v-or inversa cu locul, iar ce am facut bun, unora li se v-a parea rau, iar alora raul li se v-a parea bun... Lumea din jur mereu m-a criticat pt ceea ce am fost si ceea ce nu am fost, insa nu au stiu ca criticile lor m-au facut mai puternic, m-au facut sa ma simt mai cu putere, pina intr-o zi cind am decis ca este timpul pentru o schimbare.
Am decis sa merg pe un drum, nu stiu daca este cel corect, insa simt ca o sa imi schimbe viata, simt ca daca dau gres si pe acesta, ma orientez la carari, carari greu accesibile, care sa imi faca viata un calvar, sau am sa stau pe loc pina cind cineva ma v-a gasi si ma v-a lua cu el... Caci de unul singur nu poti face alegeri marete, si nu poti ajunge in virf de everest... Mereu l-a rascruci vei cadea in genunchi, si te vei gindi daca sa mergi inainte, sau sa faci o cotitura.
Drumurile sunt viata, iar viata suntem noi, noi suntem ceea ce vrem sau fim sau ne impunem sa fim, deoarece nimeni inafara de noi nu traieste acele sentimente pe care le traim noi, nimeni nu vede viata ca noi, si mai presus de toate, nimeni nu iubeste la fel ca noi!
Noi suntem diferiti prin simplul motiv ca suntem noi! Si de fiecare daca din parerile altora v-or fi mai importante, si ne vor decide drumul, niciodata nu vom putea gasi adevarata cale spre viitorul fericit...
Vreau sa merg pe un drum, insa nu il pot gasi. Am in fata mea mii,insa niciodata pina acuma nu l-am putut alege pe cel corect, iar acuma, la aceasta rascruce nu stiu incotro sa merg?! La dreapta sau la stinga? Nu stiu unde este haosul si unde este perfectiunea, daca albul si negrul mai sunt culorile perfecte? Daca demonii si ingerii se mai iubesc atit sau se urasc de mult... Da, stiu ca iubirea este interzisa intre ei, insa niciodata nu poti sa stii care sunt roadele iubirii, poate iubirea dintre ei v-a colora pamintul, si ii v-a face pe demoni si ingeri frati? Sau v-a distruge totul in calea sa? Nici macar ei nu stiu raspunsul la ceasta intrebare, daramite eu...
Eu ma simt un demon printre oameni, prin ceea ce fac si prin ceea ce gindesc... Prin faptele mele bune si rele, mereu seman durere. As vrea sa ma ascund si sa nu mai simt nimic pt nimeni, deoarece astfel nu voi mai putea face nimic, si nu voi mai putea produce emotii altora, fie ca sunt ele pozitive sau negative, deoarece intr-o zi ele se v-or inversa cu locul, iar ce am facut bun, unora li se v-a parea rau, iar alora raul li se v-a parea bun... Lumea din jur mereu m-a criticat pt ceea ce am fost si ceea ce nu am fost, insa nu au stiu ca criticile lor m-au facut mai puternic, m-au facut sa ma simt mai cu putere, pina intr-o zi cind am decis ca este timpul pentru o schimbare.
Am decis sa merg pe un drum, nu stiu daca este cel corect, insa simt ca o sa imi schimbe viata, simt ca daca dau gres si pe acesta, ma orientez la carari, carari greu accesibile, care sa imi faca viata un calvar, sau am sa stau pe loc pina cind cineva ma v-a gasi si ma v-a lua cu el... Caci de unul singur nu poti face alegeri marete, si nu poti ajunge in virf de everest... Mereu l-a rascruci vei cadea in genunchi, si te vei gindi daca sa mergi inainte, sau sa faci o cotitura.
Drumurile sunt viata, iar viata suntem noi, noi suntem ceea ce vrem sau fim sau ne impunem sa fim, deoarece nimeni inafara de noi nu traieste acele sentimente pe care le traim noi, nimeni nu vede viata ca noi, si mai presus de toate, nimeni nu iubeste la fel ca noi!
Noi suntem diferiti prin simplul motiv ca suntem noi! Si de fiecare daca din parerile altora v-or fi mai importante, si ne vor decide drumul, niciodata nu vom putea gasi adevarata cale spre viitorul fericit...
NistreanuAndrei©
Comentarii
Trimiteți un comentariu